Crima si Pedeapsa este primul roman al lui Dostoievski pe care l-am citit si care m-a determinat sa continui lecturile sale, cu totul captivante. Dostoievski este, fara doar si poate, unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai literaturii ruse.
In romanul Crima si pedeapsa autorul prezinta drama lui Raskolnikov, un tanar care se lupta cu viata saraca si mizera pe care il determina sa renunte la studi si sa planifice crima unei batrane camatarese in cel mai mic detaliu. In urma acestei crime, el si-ar fi putut umple lipsurile, atat pentru el, cat si pentru mama si sora lui. Deviza sa din punct de vedere profesional ar fi fost Sa pasesc in viata pe picior mare […].
Pe de alta parte, este interesanta si ideea de la care se pleaca: de ce Napoleon care a omorat zeci de mii de omani este considerat un erou, in timp ce un nenorocit care ucide de foame este socotit drept un crimimal? Aceste ganduri pun stapanire pe Raskolnikov pana in momentul in care decide sa intre in actiune si sa o jefuiasca pe camatareasa. Ceea ce i-a consolidat decizia a fost si decizia surorii sale, Dunia, de a se casatori cu un avocat bogat fara sa il iubeasca, doar pentru a isi ajuta financiar familia.
Cum socotelile de acasa nu corespund cu cele din targ, Raskolnikov este obligat de circumstante sa o ucida nu doar pe batrana, ci si pe sora acesteia, care era la momentul atacului alaturi de ea.
Sentimentele care il incearca pe baiat atat inainte, cat si dupa sunt cu totul tulburatoare si dramatice, apsandu-l profund starea de neliniste care conduce catre delir si groaza ca totul sa nu se naruie si sa fie descoperit.
Desi motivul care statea la baza deciziei de a ucide era destul de puternic, iar banii obtinuti i-ar fi fost de foarte mare folos, totusi Raskolnokov nu se atinge de captura. Am fost nedumerit in aceasta privinta si nu am putut sa nu imi pun intrebarea atunci de ce a ucis?
Pe de alta parte, asistam si la o poveste de dragoste intre crimanal si o prostituata. Este vorba despre Sonia Marmeladova, o tanara obligata de circumstante sa se prostitueze pentru a reusi sa isi intretina familia.
De asemenea, este fascinanta si modalitatea prin care detectivul Porfiri Petrovici intreprinde ancheta. De la un anumit moment, totul se transforma intr-un joc psihologic, iar metodele la care apeleaza detectivul nu sunt unele conventionale. Cu alte cuvinte, Porifri nu incearca sa gaseasca dovezi pentru a incrimina in mod direct pe Raskolnikov, ci incearca sa il determine pe criminal sa isi marturiseasca fapta.
Impins de forta iubirii, Raskolnikov ii destainuie adevarul Soniei despre fapta sa. In momentul in care a fost intrebat de ce a comis-o, acesta spune ca din dorinta de a vedea daca poate depasi limitele unui om normal, pe care protagonistul il considera un paduche.
Sfatul Soniei, care deopotriva ii impartasea sentimentele, ii recomanda sa se elibereze de chinul care dainuie asupra lui, sa isi asume fapta si sa se predea. Insa, baiatul percepe actul de predare ca fiind ceva umilitor si nici nu se considera vinovat de ucidere.
Modul in care este descrisa intreaga actiune este cu totul frapanta, Dostoievski reusind sa ne tina cu sufletul la gura, cu fiecare pagina, pana la final.
Crima si Pedeapsa de F.M Dostoiesvski : Diverta
Crima si Pedeapsa de F.M Dostoiesvski : Carturesti
Foarte interesanta povestea ..interesant si faptul ca in zugrav si_a sunat vina desi!!!